Ajută femeile din România care se confruntă cu SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE, femei așa ca tine, să vadă că nu sunt singurele care trec prin asta. Haide să fim împreună pentru sănătate!
Mă numesc Mureșan Iulia-Ioana, am 22 de ani, și sunt mă aflu printre fondatorii Psy&Cysts, care se confruntă, asemenea și vouă, cu sindromul ovarelor polichistice.
Povestea mea începe de la vârsta de 12 ani când am fost diagnosticată cu această afecțiune. Simptomul care m-a determinat să merg la medic a fost mentruația neregulată, care s-a manifetat prin scurgeri maronii, mai bine zis, o menstruație cu un flow ușor, care a ținut undeva la 3 luni. De atunci, toată adolescența mea a constat în excursii la medicul ginecolog din 3 în 3 luni, în care mi s-a prescris Duphaston pentru ca menstruația ori să se oprească, ori să pornească. În perioada adoloscenței a fost destul de greu de gestionat această afecțiune, iar prezența simptomelor mă făcea să nu mă bucur de viață așa cum aș fi dorit eu. Nici nu mai știu câte excursii cu clasa la pișcină și ștrand am refuzat din cauza excesului de păr, care era greu de îndepărtat și mentruația, care ținea luni de zile.
În perioada adolescenței, m-am confruntat cu anxietatea și depresia, iar SOP făcea ca gestinoarea acestor probleme emoționale să fie mai dificilă. Cu toate acestea, cu ajutorul medicului psihiatru și al psihologului, am reușit să trec peste această perioadă grea din viața mea, iar faptul că am trăit pe pielea mea ce înseamnă să ai depresie și anxietate, m-a determinat să îmi urmez visul de a fi psiholog și să realizez studiile la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Pe parculsul anilor de studenție, m-am confruntat cu aceleași simptome precum: menstruație neregulată și pilozitate excesivă, însă au apărut altele noi cum este acneea și oboseala cronică. Fiecare zi era o povară să mă ridic din pat, pentru că mă simțeam extrem de obosită. Voiam să fac atâtea lucruri, însă simțeam că organismul complota împotriva mea. Am luat multe suplimente alimentare, am încercat creme, soluții, proceduri, pentru ca acneea și oboseala să dispară. Am luat Duphaston, Nosifol-D, Glucophage, Mio-sun, etc, și nimic nu a funcționat. Tot în acea perioadă, am fost diagnosticată cu tiroida Hashimoto și sindromul colonului iritabil, ceea ce a întârit gândul că propriul meu corp se auto-distruge. Am încercat să urmez o dietă pentru gestionarea simptomatologiei SOP, făcută de mine, citind din experiențele altor persoane și din informațiile găsite prin studii și articole științifice, însă, nu a funcționat prea bine. Medicul gastroenterolog și nutriționistul cu care lucrez consideră că această dietă făcută după „ureche” a contribuit destul de mult la puseele de sindrom de colon iritabil, ceea ce mi-au îngreunat și mai mult viața. Așa că vă rog să nu vă automedicați și mergeți la medicii specialiști. Chiar dacă pare greu să găsiți un medic cu care să rezonați, vă spun din propria experinață că totuși există medici dedicați, care chiar te ascultă și empatizează cu tine. Trebuie doar să ai răbdare și să îi cauți în continuare.
Chiar dacă, după toate cele povestite, ați crede că nu mai este o speranță, vă promit că există luminiță la capătul tunelului. Împreună cu medicii care mă tratează, am reușit să țin acneea și simptomele de colon iritabil sub control. Mi-am achiziționat un IPL pentru ca să țin sub control excesul de păr de pe corp. Colaboraz în continuare cu un medic psihiatru și un psiholog pentru ca să gestionez atacurile de panică și pentru a mă cunoaște mai bine pe mine. Acum pot să spun că mă simt bine în pielea mea, reușesc să-mi gestionez simptomele cât mai eficient și pot să mă concentrez spre a-mi îndeplini visul de a fi psiholog clinician și psihoterapeut specializat în bolile care afectează femeile, precum: SOP, endometrioză, adenomioză, infertilitate, etc.
Sunteți puternice, sunteți unice! Haideți să fim împreună pentru sănătate!
Hello! 🤗
Experiența mea cu SOP a început la 16 ani, când am decis să merg la medicul ginecolog pentru un control de rutină. La momentul respectiv, singura problemă pe care aș fi putut-o acuza era ciclul menstrual neregulat care a fost la fel încă de la început, așa că m-am dus destul de încrezătoare. După câteva minute de la începutul consultului, am văzut cum expresiile de pe fața medicului se schimbă și am început să mă gândesc că ceva nu e tocmai în regulă. A fost surprinzător pentru mine să aud întrebări specifice legate de câte zile trec de la o menstruație la alta, hiperpilozitate (nu doar în zona feței, unde era vizibilă), greutatea mea, care atunci era mult mai ridicată decât acum, tulburări ale somnului... practic o parte din simptomele SOP. La puțin timp după ce am răspuns întrebărilor, mi s-a explicat faptul că am microchisturi pe ambele ovare și că ar fi ideal să încep un tratament că să "prevenim și alte neplăceri". La momentul respectiv am primit un anticoncepțional puternic, pe care am fost sfătuită de adulții din jurul meu să nu îl iau. În mod evident, lucrurile nu au devenit mai roz peste noapte.
Pe la 19 ani, când am simțit că pot să iau decizii și singură, m-am hotărât să vorbesc cu un alt medic ginecolog pentru a înțelege mai bine ce anume presupune sindromul. De data aceasta am purtat discuția cu o doamnă doctor care mi-a explicat pe înțelesul meu cum se manifestă simptomele, care sunt implicațiile pe termen lung și că ar fi bine, totuși, să încep un tratament.
Astfel, am început să iau zilnic tratament cu anticoncepționale pentru reglarea ciclului menstrual și a hiperpilozității. Deși a mai suferit modificări pe parcurs, împreună cu medicul meu am ajuns la concluzia că asta e varianta optimă pentru "a funcționa normal". Au existat perioade în care am adăugat și alte medicamente, cel mai recent fiind pentru rezistența la insulină, asociată cu sindroul ovarelor polichistice.
Evident că apărut în peisaj și problema infertilității. Știu doar că există riscul de a nu putea avea copii, neavând un răspuns clar în zona asta. Nu m-a afectat niciodată acest aspect, pentru că nu m-am proiectat niciodată în ipostaza de a avea copii, în schimb îmi afectează familia care pare să evite, să minimizeze sau să nege posibilitatea asta.
În prezent, SOP e o parte din mine pe care o accept. Nu a fost tot timpul ușor, pentru că tulburările de genul pot veni la pachet cu o doză de stigmă și rușine. Am avut momente în care simțeam că ceva e greșit cu mine și ca e nedrept- "Eu de ce nu pot să fiu ca restul fetelor din jurul meu?". Însă, cu timpul, am cunoscut și alte fete care au acest sindrom și am simțit un suport real din partea lor.
Diana (22 de ani)
Sunt Laura am 30 de ani și primit prima oară diagnosticul de sindromul ovarelor polichistice la vârsta de 15 ani.
La 14 ani am avut prima menstruație și următoarele două menstre au fost la distanță de 6 luni fiecare, părinții mei m-au dus la ginecolog și după investigații mi s-a spus că am sindromul ovarelor polichistice. La 16 ani fiindcă am avut doar 3 sau 4 menstruații într-un an mi s-au dat și mai multe investigații urmate de un tratament cu anticoncepționale. Mi se pare un pic absurd acum ca să dai tratament hormonal unei adolescente care nici măcar nu își începuse viața sexuală.
În afară de ciclul menstrual neregulat aveam ca și simptome acneea, dureri menstruale cronice, migrene, greață, schimbări bruște în stările emoționale din cauza dezechilibrului hormonal, cicluri anovulatorii și hirsutism (simptom care m-a complexat destul de tare până acum 3-4 ani, părul des și negru, eu având pielea albă și sensibilă se vedea destul de tare pe mâini, abdomen, față - zona perciunilor, mustațā și bărbie, am apelat la ședințe de epilare definitivă și a mai ajutat).
De la 17 până la 21 de ani am luat anticoncepționalele aproape non-stop cu vreo 3-4 pauze de 3 luni în care medicii se așteptau ca ciclul meu să se regleze, însă menstruația venea “la timp” (aproximativ 28-30 zile) o lună sau două după ce renunțam la anticoncepționale și apoi menstra dispărea din nou și mă chinuiau să o readucă cu Duphaston urmând să ne întoarcem la tratamentul cu anticoncepționale.
La 21 de ani am decis să renunț complet la anticoncepționalele fiind convinsă că pe mine personal nu aveau să mă ajute și nu mai voiam să mă expun riscurilor care veneau odată cu acestă terapie, pe care nu o consider sănătoasă.
Vreo câțiva ani după am renunțat să mai iau vreun tratament medicamentos, până la 28 de ani mergând doar pe tratamente naturiste, însă fără vreun rezultat vizibil, menstruația făcându-și apariția cam la 2-3 luni, foarte rar la 30-35 de zile și acum este cam la 55-80 de zile.
De ceva vreme iau Inofem Plus împreună cu magneziu, Normens și Metformin (deși nu prezint rezistență la insulină).
Recent mi-am făcut analiza AMH care a arătat o valoare mare pentru vârsta mea ceea ce înseamnă majoritatea ciclurilor mele au fost anovulatorii și medicii au zis că în momentul în care voi dori o sarcină trebuie să urmez tratament de stimulare ovariană. Vestea aceasta m-a întristat deoarece mi se tot spune că o sarcină pe cale naturală în mod spontan este foarte puțin probabil să apară.
Sunt multe zile în care viața cu SOP este dificilă și provocatoare, dezechilibrul hormonal afectându-mă destul de mult emoțional și psihologic (treceri de la o stare la alta, anxietatea, stări depresive cu 2-3 zile înainte de apariția menstruației) și fizic prin dureri cronice pelvine și balonări, însă acum am învățat și îmi cunosc destul de bine corpul și știu ce pot face ca să mă simt un pic mai bine. Nu cred vreodată că am avut un corp “normal” dar este corpul meu și după multe provocări am învățat să-l iubesc așa cum este el. Încă mai sunt dificultăți, dar ajută să îmi văd corpul ca pe un partener cu care să fac echipă, să am răbdare și să cred că atunci când voi simți că este momentul ca primul meu copil să apară, Universul va conspira împreună cu mine prin mijloacele necesare să mi se îndeplinească dorința.
Laura (30 de ani)
Am menstre neregulate de cand ma stiu. Am fost la ginecolog ca sa ma ajute in legatura cu chestia asta si mi a zis ca am sopc. Pentru a trata sopc-ul mi s-a dat duphaston care simt ca pentru multe luni de zile mi-a stricat viata, chiar daca l-am luat doar pentru 3 luni. Menstrele mele erau in cantitati uriase, cu chiaguri multe si foarte dureroase, m-am ingrasat 10 kg si mi-a bubuit fata de cosuri ca niciodata. Dupa cele 3 luni de luat duphaston mi s-a mai zis sa iau inca 3 luni, ceea ce am refuzat pentru ca toate simptomele mele dupa aceasta pastila minune erau "normale" si ar mai fi trebuit sa le indur fara a putea duce o viata ok. Cu toate ca mai multa lume imi spunea sa mai iau duphaston, pentru sanatatea mea mintala nu as mai putea face din nou asta si sa trec prin aceleasi simptome.
Zoe (19 de ani)
În 2016 am mers pentru prima oară la endocrinolog pentru că nu mă simțeam bine și analizele de sânge nu erau bune. Pe lângă tiroidită autoimună Hashimoto, am descoperit că am și PCOS. După ce am început să iau un anticoncepțional și un inhibitor ai receptorilor pentru androgen, au început să îmi dispară sau să se atenueze multe dintre problemele pe care le aveam. De atunci fața mea este mai luminoasă, fără pic de acnee, menstruația îmi vine regulat, este mai scurtă și mai redusă cantitativ, părul din zonele nedorite nu este așa de des și de negru ca înainte, la tâmple am din nou păr. Am probleme cu greutatea la care ar trebui să mai lucrez. PCOS este acompaniat în cazul meu și de o tulburare depresiv-anxioasă pe care o tratez. Încerc să îmi iau medicația în fiecare zi și să merg regulat la control. A fost greu la început să accept că este nevoie să iau tratament cronic, nici măcar nu aveam 20 de ani, dar cu timpul m-am obișnuit și am învățat să am grijă de mine.
A. (27 de ani)
Am descoperit că am acest sindrom la vârsta de 17 ani. Am consultat în total trei medici încercând să găsesc cea mai bună soluție pentru a ameliora "problema". Cu un tratament corespunzător am reușit să îmi țin sub control această situație, dar am realizat în timp că un alt lucru crucial este înțelegerea și acceptarea corpului meu și ceea ce îmi comunica. Din cauza faptului că nu voiam să accept ce se intâmplă, doar mai rău îmi făceam, dar mi-am dat seama că sunt puternică și nu mă definește această condiție.
dietă SOP.
Andreea (22 de ani)
AI Website Generator